Despre relațiile familiale

Copilul este karma cuplului, fructul iubirii celor doi. Cu cât copilul are mai multe de vindecat cu atât oglindește cel mai mult relația dintre părinți. Copilul preia din comportamentul ambilor părinți sau din trauma unuia dintre ei mai mult decât de la celălalt.

În biserica ortodoxă se numește blestem de neam - în realitate sunt aceste energii karmice și nimic mai mult.

De obicei trauma cea mai puternică a unui părinte este preluată de primul născut și poate fi transgenerațională, adică din moși-strămoși, pentru că niciunul dintre predecesorii copilului nu au reușit să o scoată la suprafață și să o vindece.

O să dăm exemplul iubirii necondiționate ca și lecţie neînvățată de opt generații, copilul respectiv fiind a noua generație în care se exprima această energie.

Unul dintre cele mai grave afecțiuni cu care se poate naște un copil este Sindromul Down. Părintele sau părinții au lecția iubirii necondiționate, în orice conjuctură să-și iubească copilul exact așa cum este.

Există posibilitatea ca un strămoș al copilului, din oricare dintre cele opt ramuri generaționale, să se reîncarneze în acest copil ca și lecție de acceptare și să vadă cum este să fie iubit necondiționat și el la rândul lui să o facă cu cei din jur.

În existenţa precedentă, acest strămoș, primul din linia transgenerațională a avut de învățat iubirea necondiționată și nu a reușit să facă asta așa că i s-a dat posibilitatea să își învețe lecția.

Cuplul despre care vorbim va începe să iubească copilul exact așa cum este și vor lucra cu el, îl vor iubi necondiționat iar lecțiile vor fi învățate din ambele părţi.

Acesta este un caz fericit, desigur. Dar sunt și cazuri în care copilul este abandonat la naștere în spital. În acest caz, cuplului care a făcut asta i se va mai adaugă încă o lecție pentru viitoarele incarnări, lor sau viitorilor lor copii.

O altă lecție pe care un cuplu o poate avea este cea a acceptării realității și a oamenilor exact așa cum sunt ei, fară judecată și cu iubire. O să luăm ca exemplu un cuplu care are un băiat - acest copil se dezvoltă exact așa cum trebuie până în punctul în care el își dă seama că este gay. Din acest moment se pot întâmpla două scenarii, cele mai plauzibile. În primul scenariu vorbim despre acceptarea totală a părinților și iubirea lor necondiționată pentru ceea ce este el cu adevărat. Cealaltă variantă este neacceptarea copilului din mai mute motive, unul dintre el ar fi amprenta și dogma religiei în care sunt născuți părinții sau credința că vor fi judecați de societate. Copilul vă fi renegat iar părinților li se vă repeta lecția sub o altă formă.

Tipologii de familii

a) Mama manipulatoare și tatăl dominant

Este bine de înțeles de la bun început că acest tip de familie este cel mai nociv.

Totul pleacă de la abuzul emoțional, fizic sau psihic prin care mama a trecut la rândul ei în copilărie. Își vă crea în băiatul ei idealul bărbatului pe care va dori să îl manevreze și să îi formeze caracterul așa cum dorește ea.

În realitate nu reușește decât să formeze un viitor bărbat frustrat, nesigur pe el și incapabil să poată lua singur propriile decizii. Face asta și pentru că tatăl copilului este dominant și nu îl poate manipula după propriul ei plac, astfel că își canalizează energia pe copil. Și pentru că asta nu este de ajuns și tatăl vă pune presiune pe copil încercând să scoată din el ce crede că este mai bun, dar după preferințele lui. De obicei nu are legătură cu darurile native ale fiului ci doar cu propriile proiecții și convingeri.

Dacă apare și al doilea copil și aceasta este fată, atunci tatăl își va pune toată atenția asupra ei, încercând să o domine și să își impună convingerile și aşteptările de supunere. Ceea ce tatăl dorește să facă cu fiica lui poate avea rădăcini tot în copilărie. Acesta, subconștient, crede că se răzbună pe mama lui pentru că aceasta s-a comportat cu el  exact ca soția lui cu  fiul lor. 

Mai exact, părinții se răzbună pe copiii lor de sex opus. Aceștia  transpun în modelul parental propriu ce au experimentat în copilărie, pedepsindu-și practic proprii copii printr-un tipar educațional eronat, aceștia la nivel subconștient încercând să își pedepsească de fapt părinții. Aceste lucruri nu sunt făcute intenționat, funcționează la modul automat pentru că rulează după nişte tipare vechi, neîntrerupt

b)  Tatăl alcoolic și agresiv, mama victimă

Clasica tipologie de familie care că își are rădăcină în copilăria traumatizată,  unde abuzul a fost îmbrăcat în diverse forme.

Tatăl a experimentat violenţa fizică în familie de mic, cu  un tată de asemenea abuziv și alcoolic și crede că așa este normal să te comporți, el neavând nici un ghidaj real după în viață.

Copiii din această familie vor fi plini de ură și dispreț pentru tată, dar vor avea exact același sentiment și pentru mamă, pentru că nu are puterea să rupă lanțul abuzului și rămâne în căsnicia nefericită.

Mama, pe de altă parte, moștenește din copilărie și experimentează un program ce rulează din moși-strămoși, în care i se înoculează conceptual că femeia o dată măritată trebuie să rămână în familie, că o să radă lumea de ea, că trebuie să îndure orice, că așa este viață și nu are ce să facă. Mama femeii din exemplul nostru, la rândul ei a experimentat la exact acest gen de traumă.

În concluzie copiii vor fi traumatizați întreaga viață și la rândul lor vor repeta tiparul. Până la punctul de trezire.

c ) Tatăl incestuos și mama alcoolică

 O tipologie de coșmar în care tatăl își abuzează copiii sexual încă de la o vârstă fragedă pentru că așa crede el că își exprima iubirea. Face asta pentru că în copilărie a experimentat același lucru cu tatăl lui și crede că asta este singurul mod prin care își poate exprima iubirea. Evident că rulează după un program pe care l-a moștenit. Este conștient de fapta în sine dar nu considera că este ceva rău în asta, neştiind să se comporte altfel.

Mama alcoolică moștenește acest viciu. Are un  tată alcoolic, care la rândul lui a abuzat-o sexual în copilărie. Neacceptând faptul că soțul ei face asta sau din frica de a nu fi agresată fizic, bătută sau părăsită, fuge de realitate prin consumul excesiv de alcool. Copilul său copiii din această familie vor fi traumatizați și speriați pe viață.

Concluzie

 Aceşti copiii abuzați pot manifesta rolurile acestea la rândul lor la vârsta adultă

a)    Rolul de abuzator, exact ceea ce au făcut părinții cu ei o vor face fie în căsnicie cu partenerul fie proprii copii.

b)    Rolul de victimă îl pot avea numai în relația cu partenerul. Când cel de lângă ei, fară să vrea,  le oglindește frica de abuz și atunci lucrurile se întâmplă după tiparul învățat.

c)    Rolul de salvator se manifestă și în relația cu partenerul dar și în cea cu copilul. Are în spate o traumă și este o dorință personală de a se salva pe sine dar care este proiectată în exterior.

În realitatea copilului devenit adult se vor rula aceste 3 roluri sau tipologii comportamentale cu preponderenta în familie, căci acolo oglindirile sunt foarte puternice și cel mai greu de gestionat. Evident că ele se vor manifesta și în relațiile cu ceilalți, dar la un alt nivel, mult mai scăzut, pentru că, în principiu, toți cei cu care interacţionăm în viață noastră ne sunt oglinzi perfecte, fie că acceptam sau nu aceasta situație.